Am invatat sa invat …

ganduri vicioase

1377423_717530378276352_2073313284_n

  Am învățat ca suferința este cel mai perseverent profesor. Nu pleacă pana când nu ai învățat tot ce trebuia sa știi. Vreau sa învăț sa privesc cu dragoste suferința din viața mea. Sa o accept, sa o îmbrățișez, sa o respect. Sa o las sa mă călească, sa mă transforme .Este profesorul meu exigent care îmi știe potențialul si vrea sa devin cea mai buna varianta a mea.

 Vreau sa învăț ca in loc sa mă lupt cu ea si sa îmi doresc sa plece mai repede, sa ii mulțumesc.

TU(LBURE)

ganduri vicioase

1209204_680345735328150_1039857807_n

Doar stai nemișcat si asculta-mă…Asculta-mă cu toate simțurile ….Asculta-mă ca sa mă vezi…Las cuvinte închise in caiete. Le găsesc tot acolo si le vad de fiecare data altfel, lumina cade mereu mai grea peste ele, dar întotdeauna-mi sunt respirație si inspirație, întotdeauna viată.

Te las aici pe patul străin la umbra draperiilor îmbibate cu promisiuni  , lângă sertarul cu somn , in ecou de poeme orientale . Si știu ca tot aici am sa te găsesc .Am sa te găsesc de fiecare data altul in același tu. Același contrast in alte nuanțe , aceiași ochi in alta privire, aceeași dorință însă patata acum de dezamăgire.

Nu vom mai știi daca umbrele de pe fetele noastre sunt din griurile nopții sau ale gândurilor . Nu vom mai știi daca rasul , visul pe aceeași perna, îmbrățișarea , au fost vibrație sau egoism . Nu vom mai vedea amintirea așa cum am trăit-o, ci așa cum am imaginat-o. Bucuria va fi teama, zâmbetul vinovăție, șoapta va fi muta.

Așa ca te rog ramai in camera in care am fost copii, ramai chicotind cu pătura trasa peste cap, lasă-mă sa te găsesc in coltul meu de gând bun.

Ne-am fost întrebare, ne-am fost salvare si păcat , ne-am fost nebunie si înțelepciune ….De acum ne vom fi răspuns…

Alter ego

ganduri vicioase

1385397_718476031515120_1534289980_n

Știam cumva încă de la început ca așa va fi . Cu noi , nu ar fi putut sa fie altfel. Si chiar daca am fi încercat  sa nu mergem pe alt drum  , ar fi fost doar pentru a merge pe o ruta ocolitoare către același capăt de linie . Si tu știai ca așa va fi. Mi-ai tot spus-o lucid si crud sau alambicat si vag așa cum făceai când  te pierdeai atât de mult  printre cuvinte , încât concluzia venea doar ca un zâmbet resemnat.  Am ales sa ignor ceea ce îmi tot spuneai, despre cum vom sfârși…noi. Despre cum se va încheia plimbarea noastră împreuna . Am sperat , am vrut sa fiu naiva , sa mă conving ca noi suntem altfel , ca suntem atât de speciale încât puse una langa alta  vom fi ceva aproape magic .

Am mers alături…si mana in mana , si ducând-ne pe rând in spate , si eu in urma tu înainte , si tu oprindu-te si eu alergând…Am mers, ne-am rătăcit si ne-am regăsit , am încercat poteci neumblate , ne-a udat ploaia sub  aceeași frunza, am împărțit lumina in aceeași noapte . Eram atât de la fel , încât apropierea nu putea fi decât o ciocnire . Mă vedeam in tine si te uram . Mă voiai puternica pentru ca iți voiai slăbiciunile învinse . Am uzat toate sforile intimitatii , am epuizat, am stors , ne-am înfruptat cu lăcomie, cu nesăbuința,  si cu teama .Apoi a fost liniște . Liniște întrerupta pe alocuri de răbufniri frustrate pentru ca altceva nu mai era acolo. Nu mai era nimic .

Știam ca încă iți pasa. La fel si mie . Însă orice încercare era de acum penibila, obscena .Obosisem .Apoi , ai plecat…Atunci mi s-a părut neașteptat si prostesc. Si totuși se simțea atât de firesc , atât de lin , piesa care a închis puzzle-ul .Ai apărut dintr-o lume a ta, departe de noi toți ,ai apărut dintr-un nicăieri al tău pe care îl purtai cu tine mereu intr-un buzunar de haina . Buzunarul magic , portal către alte lumi in care încet încet ai încăput cu totul…

Gând Mat

ganduri vicioase

Image 

 

 

Cântăresc în taler şchiop

Cuvânt infirm, gol şi miop.

Arunc în goarnă înfundată

Strigare de rugină inundată.

 

Din negative pe-ntuneric înşirate,

Zâmbetele fost-au decupate .

Din armonia de pe portative,

Doar zgomot adunat în stive.

 

Pentru că din gânduri mate ,

Şi noroi de cioburi sparte,

Nu pot să creez culoare

Lumina arde,bucuria doare.

Goala de tine

ganduri vicioase

Image

Cocoloaşe de amintiri aruncate haotic. Doar visul le mai adună uneori şi le îndreaptă cu răbdare colţurile, le netezeşte marginile ridate.

Mă afund în pernă şi mă cert cu visul, îl detest, apoi  implor să revină. Dar el se stinge. Mă agăţ de el , strâng ochii cu încăpăţânare  , dar se estompează din ce în ce mai  mult. Rămân doar câteva secunde de umbre lunguieţe dispreţuitor tăcute. Deschid ochii, iar deasupra mea la distanţă de un rând de gene , suprafaţă albă, netedă – tavanul. Patul meu se sprijină într-o rână pe cocoloaşele cândva aruncate prin colţuri , acum despăturite, lecturate făcute teanc sub patul meu .

Vis băgăcios şi crud.

Alunec uşor din pat , mă scufund în grămada de amintiri cu miros de tine. Trag aer în piept şi mă adâncesc , încerc să  prind cât mai multe, să le şifonez, să le rup, să le sfâşii . Însă margini ascuţite îmi vor cresta pielea, particule minuscule îmi vor călători prin vene , în tot corpul. Din nou.

Sau voi deschide fereastra şi voi lăsa vântul să le poarte departe, departe de mine. Însă ele se vor opri în frunze, în munţi, în soare. Şi mi se vor ascunde în par, mi se vor oxigena în plămâni, mi se vor imprima pe piele. Din nou.

Sau voi aprinde un chibrit în mijlocul lor şi le voi lăsa să ardă zile, săptămâni în şir, până când va rămâne doar cenuşă . Însă ar fi cenuşă vie, hrană pentru praf , foc în respiraţia mea. Din nou.

Aşa că mă voi întoarce în pat şi voi aştepta că ele să se taseze, să se rupă, să se degradeze sub greutatea patului. Să se descompună , sa devina altceva . Voi aştepta că patul să coboare lent şi înclinat să ajungă pe o podea goală. Aşteptare insomniacă, goală de vis.

Valori batrane

ganduri vicioase

Image              Dimineata banala , stau in statie. Eu si o batranica. O adevarata bunicuta parca scoasa dintr-o carte prafuita cu  “povesti nemuritoare ”  suvenir dintr-o lume aproape apusa pentru copiii de astazi. Autobuzul probabil inzapezit pe undeva. Eu injur in gand, batranica zambeste si ma intreaba curioasa si grijulie daca nu imi intra apa in cizme . Dupa o taclale de 10 minute , am ramas cu un inceput de zi cald , dar si cu un gand pana astazi nu foarte bine conturat : batranii nostrii sunt  prin ei insisi o mostenire , un tezaur. Ei sunt etalonul nostru, sunt oameni frumosi care au trait frumos si de la care avem atat de multe de  invatat!

Ruj rosu pentru zile negre …

ganduri vicioase

Image    Indragostita. Plâng, rad,mă revolt, cedez. Iubesc oraşul asta bolnav, narcisist, încăpăţânat, vicios.Privesc cu patimă şi gelozie toate atingerile delicate sau sado masochiste cu care îl stârnesc cadânele fiecărui anotimp .
De sub ani iese un colţ de decembrie tomnatic , într-o camera cu ferestre mici. Din fotoliul de vârstă cu mine îl privesc pe domnul Paler de pe coperta tocită de degete şi amprente de suflete amestecate. M-am gândit să îl scot în barul meu favorit , să fim singuri printre zeci de oameni, să îmi povestească din nou atât de frumos despre tot , pe fundal de Luna Amară. Căciulă peste gânduri, palton peste dor şi ruj roşu peste cuvinte încă nerostite. O luăm la pas printre străduţe. Pe lungitura. La umbră de bucuria kitschoasa a sărbătorilor. De după uşa mică evadează beaturi şi fum. Înăuntru miroase a duşumea veche, a prietenie , a vin fiert, a tristeţe şi a râsete .
Masă mică nedebarasata lângă grup vesel de bărbaţi de toate vârstele , şi doi câini. Îmi încălzesc mâinile pe cana aburind. Fumez o ţigară şi pentru domnul Paler , apoi mă pierd în cuvinte transendente. Fir de imaginaţie rupt de zgomotul cu care îţi tragi un scaun lângă mine. Îţi încrucişezi braţele, mă priveşti fix şi pe un ton serios îmi spui că ai o slăbiciune pentru femeile care se dau cu ruj roşu .”Se potriveste cu fularul tau negru ” am raspuns. Am început să radem. Am ras, am vorbit, am băut, am transformat ore în ani. Ani de extaz orb.
Acum stăm tăcuţi unul lângă altul , epuizaţi, mocnind, înlăcrimaţi, furioşi. Te privesc , îmi îngrop mâinile în par, mă sufoc. Mă ridic, umblu bezmetic prin camera, urlu în mine, te implor, îţi promit, te urăsc . Aruncăm cu reproşuri, frustrări, priviri îngheţate, orgolii, obiecte. Tragem unul de celălalt ca de bucăţi de plastilină pentru o potrivire cât mai corectă cu tiparul premeditat . Te las în camera , ostil întors cu spatele către mine. Am picioarele grele, ochii încercănaţi , şi o durere resimţită fizic în piept.
Baia rece, lumina neprietenoasă. Îmi sprijin palmele de chiuvetă şi mă privesc în oglindă. Ne pierdem unii în alţii, însă în final rămânem doar noi cu propria noastră reflexie pe care o întrebăm cu disperare :  “Cine sunt ? “  Dâre de rimel pe obraji. În ochi simt nisip. Caut printre obiectele aruncate dezordonat pe răftuleţ . Caut amânarea, caut amăgirea. Ruj roşu între degetele palide. Deschid capacul şi cu pofta narcomanului colorez apăsat buzele vinovate. Privesc cu dispreţ pata roşie de pe chipul fără expresie .
Mă întorc în cameră. Mă aştepţi în picioare lângă fereastră. Deja –vu ?  Nu. Doar repetare, reluare. Fular negru sub maxilarul încleştat. Ne privim, şi ca după o revelaţie, ne zâmbim , te sărut, mă strângi în braţe. E linişte. Hipnoză şi amnezie. Te întreb de ce sunt cioburi pe jos. Mă întrebi de ce am plâns . Nu ştim. Începem să râdem, să vorbim, să visăm, să plănuim, să credem.  Ore…zile…cu fiecare strop de apă, cu fiecare sărut, cu fiecare dimineaţă mirosind a cafea, rujul roşu de pe buzele mele se estompează…Cu fiecare rază de soare,  cu fiecare ora de somn, cu fiecare cămaşă nouă , fularul nu îşi mai are rostul . Fularul negru doar încurcă . Într-o zi îl vei scoate …îl vei arunca în vreun dulap şi vei uita de el…Într-o zi , rujul meu roşu se va consuma…nu mi se va mai potrivi…îl voi arunca…Ziua în care vom rămâne goi şi străini faţă în faţă. Ziua în care nimic nu ne va mai induce hipnoza şi amnezia. În care dârele de rimel vor fi săpat şanţuri acum vizibile pe obraji, în care urmele palmei mele vor rămâne cicatrici pe chipul tău , în care cioburile vor face covor sub talipile noastre …
Ziua în care vom decide că rujul roşu este vulgar , fularele negre sunt anoste, barul micuţ de pe Covaci este o fundătură , iar iubirea este o utopie…