Inceput.

ganduri vicioase

O statie. Dar ma grabesc. Deprinderea de a intarzia invinge stereotipul de buna impresie a primelor intalniri. Centru de Bucuresti pulsand,  care rezoneaza si se amesteca in propria-mi respiratie sacadata de o emotie care  creste cu fiecare pas. Respir odata cu orasul praful de oameni minimizati ca dimensiune si existenta , simple decoruri nedemne de culisele piesei noastre.  Straniu cum fiecare jucam un rol principal si de mobilier inutil in acelasi timp. Alerg dupa un autobuz intesat, plin de ochi.  Intotdeauna am simtit prea multi ochi in orasul asta. Sunt mereu peste tot. Imi imaginez orasul vazut de sus ca pe un gigantic ochi bulbucat format din miliarde de irisi, niciodata inchis. Senzatia de eu versus ei se estompeaza pe masura ce autobuzul inainteaza. Incerc sa nu imi amintesc, sa nu recitesc randurile care imi fulgera in minte, zecile de conversatii , cuvinte citite ca soapte, dorinte traduse ca promisiuni care imi fac pielea sa reactioneze punctat intr-un autobuz plin la inceput de vara.

Oprire brusca, usi deschise larg catre trotuarul fierbinte si gri. Te caut cu privirea printre zecile de necunoscuti care trec grabiti, gesticuleaza, vorbesc, rad, asteapta. Imi trec retina rapid si incetosat, neprocesat constient. Ma simt privita. Esti acolo. Asa cum mi te aminteam. Zambesti. Am palmele reci, buzele imi ard. Secunde mute, clipe care se zbat intre instinct si eticheta.

Image

Advertisements

11 thoughts on “Inceput.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s